În secolul XXI auzim discutându-se foarte puţin, între creştini, despre cuvântul integritate. Acest cuvânt nu reprezintă doar caracterul unui pastor adevărat, ci şi lucrarea acestuia. Un pastor care doreşte să fie integru se lasă, întotdeauna, să fie cunoscut atât în biserică cât şi în societate. Integritatea unui pastor este câştigată şi menţinută de deciziile şi de lucrarea pe care o îndeplineşte în jurul oamenilor. Pentru a fi integru înaintea lui Dumnezeu, care ne-a chemat în această lucrare, trebuie să ne asigurăm, fiind conştienţi de acest adevăr, că Dumnezeu priveşte asupra caracterului şi asupra lucrării la care am fost chemaţi.

Poate că, în gândirea şi practica noastră, i-am putea înşela pe oameni, însă nu la fel se ooate spune despre Dumnezeu. Dumnezeu nu poate (şi nici nu se lasă) să fie controlat de oameni sau de concepte omeneşti. Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi suntem fiinţe create pentru a se subordona Creatorului, care nu este doar Dumnezeu, ci şi un bun Păstor.

Una dintre cele mai surprinzătoare lecţii ale Vechiului Testament este tema de mai sus. Fiecare slujitor chemat de Dumnezeu s-a confruntat cu diferite cazuri şi situaţii, prin care, integritatea acestora a fost trecută prin firamentul integrităţii divine. Ne-am înşela dacă nu am realiza (sau chiar recunoaşte) că omul percepe conceptul integrităţii divine cu o dificultate destul de ridicată. Observăm acest procentaj ridicat în viaţa lui Moise, Iacov, David, Solomon, Petru, etc.

Când ne gândim la integritate, ne gândim la următoarele aspecte: (www.webdex.ro)

a) Transparenţă - însuşirea de a fi transparent. Un mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanenţă, întreaga lor activitate.

b) Încredere - Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoana căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune.

c) Onestitate / Corectitudine - Calitatea de a fi corect şi o ţinută sau purtare corectă.

d) Amabilitate - Bunăvoinţă; politeţe şi o comportare amabilă.

e) Modestie - Care manifestă o atitudine rezervată faţă de propriile merite; lipsit de îngâmfare. Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenţii. Este simplu şi fără fast.

Cartea Tit şi Timotei 1 şi 2 ne arată caracteristicile unei persoane chemate să păstorească Biserica lui Cristos pe plan local. Investigaţia următorului articol va continua să scoată la suprafaţă caracterul unui pastor bun.

Scris de Cosmin Pascu