|
Nu ştiu cât de mult contează ceea ce voi scrie. În sensul că nu voi fi obiectiv.
Îl preţuiesc pe Vladimir, ca predicator. Îl iubesc ca suflet. Lăngă el nu poţi dormi. Ori pleci, ori rămâi şi arzi consumându-te ca o lumănare! Şi-a făcut cruce! E vinovat! La fel de mult suntem noi toţi! Cruce şi-a făcut mai de mult. De pe vremea cănd pleca nemăncat şi blamat de pe la casele de cultură unde predica de dorul lui Dumnezeu şi de dragul de a vedea păcătoşii mântuiţi.
E vinovat! La fel de mult ca noi toţi care L-am desacralizat pe Dumnezeu. Un Dumnezeu fără poezie e un Dumnezeu amorf. L-am cuantificat, căntărit şi categorisit pe Dumnezeu. Ca să încapă în bisericile noastre! În felul în care vrem noi. Măreţie! Iată ce este Dumnezeu. Eu acesta am simţit în predica lui Vladimir. Măreţia unui Dumnezeu care nu poate fi confiscat. Îmi vine să mănănc din acest Dumnezeu. Şi nu mă mai satur. De multe ori îmi vine să strig tinei, lutului: dă-te jos de pe mine şi lasă-mă să zbor! De ceva vreme ne cunoaştem. Ne-am apropiat. Iată ceva ce vreau să ştiţi: tot timpul petrecut împreună am discutat, am plănuit şi ne-am rugat pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Nu l-am auzit vorbind de rău pe cineva. L-am văzut rănit, îndurerat. Neânţeles de atâtea ori. Dar vertical, serios şi cu inimă largă pentru oameni. Nu sunt obiectiv. Pentru că nimeni nu este. E o poveste frumoasă, un cuvănt isteţ... şi atăt. Obiectiv este tonomatul, calculatorul şi portofelul. Dacă îl ai. Eu sunt om. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul! Nu scriu ca să îl apăr.Slujba aceasta o face Dumnezeu. Nu scriu fiindcă îi sunt prieten. Pentru că prietenia nu se zideşte pe vorbe. Scriu pentru că mă doare.Scriu de dragul măreţiei lui Dumnezeu! Scriu pentru că eu cred în voi! În cei ce citiţi. Şi ştiu că voi veţi înţelege! Dincolo de cele văzute. Ce mare eşti Tu, Dumnezeule! |
Comentarii
Prin Harul Domnului sunt sora Dumneavoastra.
Il iubesc pe Domnul si incerc sa fac voia Lui.
De aceea doresc sa impartasesc cu Dumneavoastra opinia mea despre fratele Pustan.
M-am intors atat de tarziu la Domnul...la 46 de ani.
Pana atunci eram undeva atat de departe.
In lume am vazut o ,,calitate,,deo sebita a romanului si nu glumesc,face parte din noi,ca natie,sa-l defaimam pe cel ce incearca sa faca ceva.Biblic spus, este mai usor sa vedem paiul din ochiul altuia.
Am vazut de-a lungul timpului la acest pastor ,scump fiu al lui Hristos, dragostea lui pentru Dumnezeul viu si adevarat.
Am ascultat predicile si mai departe, am simtit Duhul Sfant care patrundea in inima mea prin ceea ce se transmitea in mod Divin prin fratele Pustan.
Nu spun aceasta preamarind un om ci laudand pe Dzeu Creatorul care are Unsii Sai.
Cand l-am vazut pe fratele Pustan facandu-si cruce in Biserica ortodoxa de la Mosuni am inteles de ce...a facut ceea ce Apostolul Pavel ne-a invatat...pentru a se putea apropia de acei viitori frati,s-a facut frate cu iudeiii...Il iubeste pe Domnul fratele Pustan si Duhul Sfant lucreaza cu putere in acest om.
Daca ti-e usor sa critici frate, lucrearea curata a lui Hristos...crede-ma, ai o problema.
Intreaba-te daca mai apartii lui Hristos.
Nu carti,nu judeca ci roaga-te ca sa poti discerne de unde ai primit gandul acesta.
Va incredintez in Mana Domnului si haideti sa ne pocaim.Sa fim uniti si sa-l iubim pe Domnul,aratandu -ne unii altora DRAGOSTE.
AMIN.