De caţiva ani, a început sa însemne atât de mult pentru noi, încât nu ne mai puteam imagina o zi de vineri fără părtăşia, bucuria, pacea şi dragostea pe care le găseam întotdeauna la programele de tineret de la Maranata. E vorba de laudă, de închinare, de Dumnezeu, şi de partea de Rai ce se coboară la noi de fiecare dată, fără excepţii.

Au fost zile cand eram doar 10 persoane si zile în care eram 70 sau mai mulţi, dar nimic nu ne împiedica să intrăm si să ne bucurăm în prezenţa lui Dumnezeu... nici măcar vremea urâta de afară, sau vacanţele.

În ultimele luni însă, din cauza reovarii bisericii, am luat o scurtă pauză... şi de aceea, ziua de 8 ianuarie începea să urce în topul "celor mai aşteptate zile". Ne era dor de casa noastră, de părtăşia noastră, dar în special ne era dor de VINERI SEARA.