În asemenea momente, poţi reacţiona în cel puţin două moduri:
1. Negi greşeala, manifestând nemulţumire faţă de cei care au îndrăznit să te critice.
2. Stai de vorba cu „Observatorul General” şi-L întrebi daca ăia „micii” au dreptate.

În prima situaţie pot apărea mari probleme pentru că mai multe greşeli înseamnă mai multe negări, iar mai multe negări pot însemna alte greşeli, iar în final multă dizgraţie faţă de „observatori”, mai ales dacă ei sunt cam tot aceiaşi de fiecare dată.

În cea de-a doua situaţie însă lucrurile stau cu totul diferit. Pur şi simplu poţi să-L întrebi pe Dumnezeu dacă greşeala e reală, iar dacă e reală cum ar trebui să procedezi pe viitor. O să realizezi că El nu este doar Criticul cel mai obiectiv, ci este şi Sfetnicul cel mai înţelept, bine cultivat, o Persoană citită care ştie să te înveţe reacţiile, măsurile şi deciziile pentru cele mai delicate momente. E normal pentru El. Le are pe toate la degetul mic. Prin toate a trecut.

Daca iei în serios criticile ai foarte mari şanse să devii un om valoros. În primul rând, luându-le în seamă, poţi repara greşelile, iar în al doilea rând ştii să le eviţi pe viitor. În concluzie, cu cât mai criticat, cu atât mai valoros. Cu cât mai devreme criticat, cu atât mai devreme valoros.

Mulţumeşte-le aşadar celor care îţi observă greşelile, prin asta ei scot din tine valoarea. Dar mai mult ca oricui, mulţumeşte-I Marelui Observator, Critic şi Sfetnic, fără de sfatul Căruia nu ai putea înţelege niciodată  „valoarea unei greşeli”.

Autor: Ionică Grigorescu