S-ajungi să guşti din harul Vietii,

Şi-apoi să muşti din fructul cel oprit,

Să fii pe muntele neprihănirii,

Şi să te-ntorci din nou în valea cea cu spini,      

Să vezi lumină, să fi chiar tu lumină,

Şi-acum să vezi doar noapte şi defapt nimic

Înseamnă a fii porcul ce-n tină iar se scaldă

Şi câinele ce-n grabă la ce-a vărsat aleargă.

Înseamnă a fii un om nesăbuit.

Daniel Timotei Văsuţ

27.03.2007 – ITP-Bucureşti

Prin coborârea cea din slavă

Prin naşterea în grajd sărac

Printr-o trăire exemplară

N-am fi putut să fim iertaţi.

Dar, a murit Domnul vieţii,

S-a răstignit ca un tălhar,

Şi-a dat viaţa pentru-o clipă

Ca noi pe veci să fim în har.

Unii-au adormit sub cer,

Însă dincolo de el,

Vor găsi o altă viaţă.

Este  lumea mult visată,

Ne-nţeleasă, dar iubită,

Şi cu mult drag aşteptată.

Dincolo de-albastru cer,