 UN COLŢ DE RAI CUNOSCUT CA IMPERIU AL INFRACŢIONALITĂŢIICând Adam şi Eva au păcătuit se aflau încă în Grădina Edenului. Stăpâneau totul şi puteau comunica direct cu Dumnezeu. Şi totuşi au ales neascultarea şi sfatul lui Satan împingând omenirea în milenii de robie sub păcat. Cam la asta mă gândesc şi când mă uit la aceste minunate locuri din Republica Sud Africană. Sunt aici de 3 săptămâni la o şcoală de misiune şi încă mă minunez de cîte ori ies sau privesc pe fereastră: două oceane se întâlnesc aici, peşti şi tot felul de vietăţi de uscat, pomi şi tufişuri pline de flori, de fructe diverse, palmieri şi alţi copaci impresionanţi, nori care se prăvălesc ca nişte cascade de pe stâncile roşietice, nisipuri albe, aer curat, briză răcoroasă, soare, case frumoase, condiţii occidentale…. ce şi-ar mai putea dori cineva? Bogăţiile acestei ţări se găsesc mai ales sub pământ- minereuri preţioase şi vestitele diamante. Ai zice că este un adevărat colţ de rai.
Bogăţiile Africii de Sud au fost însă de veacuri atracţia multor ţări şi puteri ale lumii care au trecut acest loc prin diverse colonizări, războaie civile, mişcări de populaţii şi exterminări rasiale (aparthaidul). Printre puţinele lucruri bune pe care le-au adus străinii în ţară a fost EVANGHELIA.
Aşa că astăzi peste 80% din populaţie sunt creştini. Vezi la orice pas biserici, colegii şi lucrări creştine. Credinţa e liberă, sunt edituri, televiziuni şi posturi de radio creştine. Aici s-a născut ideea de rugăciune comună a creştinilor indiferent de cult – Global Day of Prayer care uneşte anual milioane de creştini şi a făcut înconjurul lumii. Totul pare perfect la prima vedere…
Totuşi primul lucru pe care îi învaţă această ţară creştină pe vizitatorii săi este : Să te temi, să nu ai încredere în nimeni! Oamenii sunt o amestecătură ciudată de negri, albi, mulatri, asiatici, din sute de naţiuni, sute de culturi şi dialecte. Unii sunt aici de mult timp ca exploatatori sau aduşi ca sclavi. Alţii vin acum în valuri din ţări mai sărace căutând un mijloc de supravieţuire. O legislaţie permisivă şi sisteme deficitare de securitate au transformat această ţară într-una a terorii: echipe de hoţi profesionişti sparg orice sistem sofisticat de securitate, pot fura orice, de oriunde; poţi sta la semafor şi pe geamul deschis o mână cu un cuţit te somează sa-ţi goleşti buzunarele; te poţi trezi noaptea cu o întreagă bandă în casă; ziarele spun că la fiecare 7 minute o femeie este violată aici etc.
De asemenea se vând droguri şi arme la orice colţ - unii cumpără să atace, alţii să se apere. “Învaţă să te temi, priveşte bine în jur!” este prima lecţie dată copiilor din această ţară.
Bisericile par pline de viată, majoritatea aparţinând unor culte protestante şi neoprotestante. “Multe sunt înfiinţate doar pentru bani” spun localnicii cu neîncredere. Iar dacă te uiţi mai bine în jur vezi că acest amestec de oameni, religii şi culturi a adus multă poluare spirituală. Buda şi zei hinduşi tronează în magazine alaturi de statui cu îngeri şi icoane. La tot pasul vezi un anunţ care te invită la ghicitoare, sedinţe spiritiste, dansuri New Age şi alte atracţii exotice.
În numele libertăţii gândirii copii pot vedea pe plajă, alături de ei, adulţi complet goi iar tinerii sunt prada drogurilor, alcoolului şi dezmăţului sexual la vârste fragede. Iar cei care rezistă tentaţiilor nu-şi doresc decât să plece cât mai departe de aici.
DISCIPLESHIP TRAINING SCHOOL
(Şcoala de pregătire a ucenicilor ) o scoală pe care ar trebui să o facă fiecare misionar !
 Mulţi cred că a fi misionar înseamnă a fi special, un fel de supracreştin înzestrat cu multe daruri de sus. E adevărat că ai nevoie de o chemare clară din partea Domnului… dar în rest, la fel acum, ca şi în zilele Sale pe pământ, El foloseşte oameni obişnuiţi, simpli, cu problemele şi temerile lor. Şi de ce mai ai nevoie? “Fonduri, o biserică care să te susţină, studii teologice, cunoaşterea a cât mai multor limbi străine…” aţi fi tentaţi să puneţi pe primul plan. Dar când ajungi pe câmpul de misiune descoperi cu stupoare că alte lucruri îţi asigură succesul:
Dragostea pentru oameni, o dragoste ca a Lui- este secretul care te ajută să vezi fiecare popor sau trib, oricât de rudimentar ar fi, prin ochii de Tată ai lui Dumnezeu. Să poţi iubi un lepros de pe străzile Calcuttei, o prostituată care-şi pierde sufletul în vitrinele Pariziene ori un sălbatec ce-şi mănâncă încă prada negătită.
Umilinţa- a fi gata să renunţi la drepturile tale pentru această slujbă, a şti să trăieşti simplu, să te adaptezi cultural, să te identifici cu ei, să mănânci ce mănâncă ei, să îmbraci ce îmbracă ei. A recunoaşte ce nu este drept şi curat în viaţa ta, lucruri care vin din trecut, din cultura ta sau alte obiceiuri rele şi defecte şi a le duce umilit în faţa Domnului. A recunoaşte că tot ce avem ori facem bun este de la El.
Trăirea Cuvântului- poate multi oameni iau decizia sa-L primeasca pe Hristos la evenimente de evanghelizare, de orice tip ar fi ele. Dar acei puţini care rămân cu El şi cresc, devin creştini adevăraţi , sunt cei care au modele bune. Când eşti în misiune şi se află că eşti creştin şi că vesteşti ceva deosebit, mulţi ochi te privesc cu atenţie. Ai ocazia să “predici” în autobuz, la piată, pe stradă… oriunde. Şi nu prin cuvinte (uneori nici nu ştim bine limba) ci prin fapte şi atitudini. Iar dacă arăţi că nu faci ceea ce le predici, atunci toată lucrarea e compromisă.
Inima de slujitor- a sluji tuturor, a şti să te supui liderilor poate mai puţin experimentaţi ca tine, a face cu plăcere munca de jos indiferent cât de “sus” ai ajuns, a lucra cu misionarii mai vechi de pe plan local.
Nu în ultimul rând credinţa- să crezi şi atunci o să ai şi înţelepciune, şi daruri şi suporteri financiari etc. Să crezi şi să-I dai slavă Domnului pentru tot ceea ce ai, într-o totală dependenţă.
N-am vrut să sune a predica dar sunt gândurile mele dupa 3 săptămâni de şcoală de misiune. Organizaţia Tineri Pentru Misiune organizează aceste cursuri de 5-6 luni pentru a-i pregăti pe cei care doresc să se implice în misiuni sau lucrări creştine. Şi cam acestea de mai sus sunt subiectele din programa noastră. Şi mai învăţăm cum să folosim mijloacele moderne de comunicare ale zilelor noastre ca să ajungem la inima celor care nu-L cunosc pe Domnul (radio, video, internet, fotografii, povestiri etc). Desigur că nu e doar teorie şi aplicăm mult şi practic. Până acum am avut diverse slujiri în comunitatea în care suntem cazaţi şi am fost în oraş în marşuri de rugăciune.
Suntem 16 tineri studenţi şi 7 lideri, în total din 10 ţări: Africa de Sud, Tanzania, Zimbabwe, Camerun, Kenya, România, Marea Britanie, Canada, SUA şi Olanda. E frumos să văd cum lucrează Dumnezeu în diversitate şi cum a intervenit în vieţile fiecărora dintre noi.
Continuaţi să vă rugaţi pentru:
- ca să profit la maximum de acest timp de pregătire pentru misiune
- claritate şi întelepciune ca să văd clar care este urmatorul pas pe care vrea Dumnezeu să-l fac în lucrarea Lui
- protecţie în această ţară nesigură pentru mine şi colegii mei (săptămâna trecută a fost jefuită maşina unei fete care a venit în vizita aici iar la câteva străzi de centrul nostru a fost violată o fată din oraş).
- pentru a fi în toate un exemplu creştin pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul dar şi pentru cei care-L cunosc.
Pentru cei cărora Domnul vă pune pe inimă să mă susţineţi şi astfel decât prin rugăciune,acestea sunt conturile din Romania în care puteţi depune darul vostru :
A. DANIELA :
RON: RO72 RZBR 0000 0600 0877 4590,
EUR :RO91 RZBR 0000 0600 0830 8745,
Raiffeisen Bank SA, filiala Galaţi.
Mulţumesc pentru sprijin şi la adresa de email danaindia@yahoo.com îmi puteţi trimite veşti despre voi şi dacă aveţi nevoi speciale de rugăciune.
Daniela A.
Ianuarie 2008- Cape Town,
Republica Sud Africană
|
Comentarii