În general, elevii, dintre lunile anului, reţin cel mai uşor numele celor trei luni care reprezintă vacanţa: iunie, iulie şi august. De ce? Pentru că e vacanţa mare!

Pentru Creangă vacanţa însemna să mergi să furi cireşe, să mergi să te scalzi, să mergi în târg cu pupăza din tei şi să fii complice la tot soiul de aventuri care îţi împodobesc vacanţa doar cu distracţie.

Vacanţa pentru unii prieteni, este ,,locul confortabil din faţa micului ecran captivant". 24 din 24 informaţiile se ţin lanţ făcându-şi loc în mintea suprasolicitată dar gata să se hrănească cu acele nimicuri.

Poate pentru alţii înseamnă ocazia de a sta cu prietenii pierzându-şi toată ziua doar încercând să se distreze în diferite anturaje, iar pentru alţii înseamnă trei luni în care se vizitează lumea în toate excursiile posibile. Totuşi poate vacanţa pentru unii nu e doar distracţie şi împlinire satisfacută, ci zile de vară petrecute în cel mai fierbinte soare pe câmp la muncă.

Oricum ar fi ea, vacanţa o iubim cu toţii.

Şi mie îmi place vacanţa, am întâmpinat-o cu mult entuziasm! Însă acum parcă entuziasmul a cam scăzut. Sunt tentată să iau pauză de la prea multe lucruri. Ca de exemplu nu mai citesc regulat din Biblie, s-a cam stricat programul. Şi trebuie să recunosc că lipsa tezelor şi examenelor răreau rugăciunile mele. Dar asta a fost. Şi nu va mai fi. Vara aceasta este dedicată Domnului Isus şi sunt pregatită să-mi împart timpul aşa cum ar face-o El în locul meu. Aerul meu este El. Nu pot respira deloc fără Cuvântul Său. Prin urmare în fiecare zi Biblia nu se va despărţi de mine!E o hotărâre.

Şi nu numai atât: Biblia trebuie citită dar şi împlinită. Şcoala nu mai e, aşa că am tot timpul din lume să aplic în viaţa mea învăţăturile din Biblie. O plimbare la o îngheţată cu o prietenă care are nevoie de încurajare fiindcă să zicem tocmai a terminat a 8 a, e ceva ce pot face pentru El. Poate chiar să vizitez cu un grup de tineri din biserică un orfelinat sau să merg într-un sat la o bisericuţă uitată de lume. E nevoie şi acolo de cineva. De ce să nu fiu eu? Poate cineva are nevoie de zâmbetul meu, de ce să nu-mi fac timp să zâmbesc? Poate chiar părinţii mei au nevoie de mai mult timp de la mine, sau fraţii mei au nevoie să ieşim împreună în oraş. Nu mă costa decât o convorbire cu Dumnezeu. Trebuie doar să ascult tot ce îmi spune. Să primesc putere de la El pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul meu, şi să privesc în jur, unde e nevoie de mine? Atâta timp cât fac ceva de care Dumnezeu este mândru simt că sunt fericită. Aşa îmi pot asigura o vară plină de zâmbete să nu ne gândim şi la binecuvântările care urmează. Sunt pregătită ca vara aceasta să fiu o binecuvântare pentru ceilalţi, şi sunt sigură că va fi cea mai frumoasă vacanţă din viaţa mea. Fiecare zi mă va aştepta cu o surpriză de la El.

 Daria Luca