Aveam şaptesprezece ani şi cu toate că îmi dedicasem viaţa Domnului Isus şi mă luptam să Îl urmez pe Dumnezeu, umblarea mea creştină era în cădere liberă. Parcă pentru a înrăutăţi lucrurile şi mai mult, grupul de tineri la care participam nu era cea mai bună alegere. Petreceam multe ore la biserică, lucrând la partea electronică, la sunet, la lumină, pentru centrul de tineret şi tot ce primeam în schimb era oboseală, epuizare. Ceva din mine parcă dorea să renunţe la tot şi să se întoarcă la vechea mea gaşcă şi la droguri.

Dar ce se va întâmpla dacă întorc din nou spatele la Dumnezeu? Eram îngrijorat. Ce se va întâmpla cu cei mai mici decât mine, cei care privesc la mine?

Cei din echipa de închinare povesteau deseori despre rugăciune, dar nu s-au rugat niciodată. Erau necăjiţi pentru că adulţii nu aveau încredere în noi, pentru că nu conduceam închinarea aşa cum gândeau ei, aşa că ne dărâmau toate ideile.

Viaţa mea era lipsită de bucuria în Domnul. Dacă asta înseamnă să fii creştin, m-am gândit, mai bine renunţ şi la echipa de închinare şi la biserică!

Şi, pentru că lucrurile încep să devină şi mai complicate, am întâlnit o fată. Ei bine, îmi plăcea de ea la nebunie, cu toate că ei îi plăceau vrăjitoriile şi folosea şi droguri. Eram cât pe ce să mă întorc de bună voie la vechiul meu mod de viaţă.

Apoi, într-o seară, Derek, cel care cânta la tobe în echipa de închinare, m-a rugat să merg cu el şi cu chitaristul, acasă la el, să ne rugăm şi să vorbim despre nişte lucruri. Planul meu era să merg la prietena mea acasă şi să consumăm droguri, dar m-am gândit:  Ei, o rugăciune scurtă şi apoi mă duc.

Dereck a pus un compact disc cu muzică şi ne-am aşezat în genunchi şi am început să ne rugăm. Când m-am rugat şi am spus “ Doamne, avem nevoie de ajutor”, însemna de fapt: “Doamne, eu am o nevoie disperată de ajutor!”

Apoi, am început să ne rugăm liniştiţi, mai mult. Deodată, prezenţa lui Dumnezeu a venit peste noi, atât de puternică  încât am început să plângem şi să ne vărsăm inimile înaintea Lui. Am fost uimit să văd că Dumnezeu îmi vorbeşte, chiar dacă eram aşa de păcătos.

Rugăciunile noastre au fost atât de stăruitoare încât părinţii lui Dereck au fost îngrijoraţi. Apoi am auzit vocea Domnului spunând: Ce am început Eu, niciun bărbat, nicio femeie nu poate opri. Voi sunteţi o oştire sfântă şi Eu vă voi echipa. Voi revărsa dragostea mea peste voi.

Ceea ce a început cu o rugăciune de cinci minute s-a terminat cu o seară de rugăciune de cinci ore. Nu trebuie să vă spun că nu am mai mers în casa prietenei mele în seara aceea. De fapt, singura dată când am mai văzut-o după aceea a fost când am invitat-o la grupul de tineri. Nu am mai consumat niciodată droguri.

După ce ai trăit prezenţa lui Dumnezeu, drogurile nu mai au putere asupra ta.                       

Stosh Coale