“Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii…” Isaia 12:3

Să nu fim trişti!

Să ne oprim o clipă! Să facem un popas şi să reflectăm, lucid, la atitudinea pe care o avem în această călătorie prin efemer. Zi de zi ne frământăm cu o sumedenie de probleme şi neajunsuri, care ne “mâhnesc duhul” şi ne “usucă oasele”.

Aceste frământări  umplu vasul inimii şi al minţii, iar  acel vas care trebuia să fie un izvor de bucurie şi credinţă, îl transformăm într-un izvor din care se scurge amarul pelin al desnădejdii. Şi încet, încet, spiritul plin de evlavia de odinioară îşi pierde speranţa. Astfel ajungem ca în luciditatea obosită a bătrâneţii să afirmăm ca şi Solomon: "totul este deşertăciune!"

Dar nu, greşit! Total greşit! Aceasta nu e atitudinea unor “fii”, a unor “aleşi”, noi suntem mai mult decât “praf stelar”, avem valoare, Dumnezeu ne-a ales ca fii, iar noi am acceptat dulcea chemare. De ce să fim trişti şi să ne facem probleme în alergarea  prin cotidian? Avem un Tată care ne poartă de grijă, iar noi nu trebuie decât să-I cerem înţelepciunea şi prudenţa  necesară, de a şti cum să navigăm pe marea vieţii.

Noi călătorim spre mântuire, iar bucuria acestei făgăduinţe trebuie să  copleşească inimile şi să fie adânc înrădăcinată în mintea noastră. Doar cu această mentalitate de învingători vom putea afirma ca şi profetul Isaia “ Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” Isaia 35:10

Domnul să ne ajute ca plini de bucurie să înaintăm spre “izvoarele mântuirii”!

 Semida  Luca