Omul are natura de a presupune, uneori, prea mult. Avem presupuneri despre colegi, profesori, pastori, despre orice fiinţă prezentă în cadrul vieţii noastre, şi chiar despre noi înşine. Presupunem binele sau presupunem răul.

Dacă cineva trece pe lângă noi şi nu ne salută, presupunem că are ceva cu noi. Dacă cineva are mai multă avuţie decât noi, presupunem că nu munceşte cinstit. Dacă cineva a trecut printr-un necaz, presupunem că l-a ajuns nuiaua lui Dumnezeu. De asemenea, presupunem că divorţul este opţiunea cea mai bună decât a rămâne într-o căsnicie nefericită sau că nu ar trebui să trăim cu dorinţe neîmplinite. Dacă presupunem că suntem buni şi nu suntem aşa, atunci ne autoînşelăm şi nu dorim nici corectarea, nici să fim corectaţi sau ajutaţi. Posibil doar să ne mirăm că cei din jur ne văd diferit de cum ne vedem noi.

 

Mai grav este când presupunem despre Dumnezeu. Biblia menţionează multe astfel de cazuri: Eva a presupus că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea, mai degrabă dând crezare spuselor diavolului, decât poruncii lui Dumnezeu. Această presupunere a adus păcatul şi moartea în lume. Sara a râs de înştinţarea că va avea un copil la bătrâneţe, a presupus că este imposibil aceasta, astfel omnipotenţa lui Dumnezeu a fost pusă la îndoială. Apoi, David cu Bat-Şeba, Iona, fariseul din Luca 18, care a presupus că trebuie să îi amintească lui Dumnezeu ce făcuse el şi că faptele lui scuză scopul pentru care le face.

Creştinii presupun adesea că se poate să păcătuim şi să scăpăm nepedepsiţi sau contrariul că Dumnezeu nu poate să ne ierte pentru ce am făcut rău. Iar în repetate rânduri, presupunem că Dumnezeu trebuie să ne rezolve problemele. Dumnezeu este cu adevărat bun, dar Dumnezeu nu este ca şi duhul din lampa lui Aladin. El nu este nici un fel de chelner, nici servitor, şi nici majordom.
Ai presupus vreodată că este...?

Dacă vrem să fim liberi, trebuie să înţelegem că presupunerile noastre nu sunt întotdeauna de nădejde şi trebuie să fim dispuşi să respingem orice sentiment care nu este în conformitate cu Adevărul. Nu trebuie să ne bazăm pe ceea ce simţim, ci să simţim având o bază solidă în Hristos Isus. Presupunerea este o mască a minciunii, o adevărată natură a amăgirii care ne face orbi în faţa înşelării ale cărei victime suntem. De aceea, să ne silim să avem totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

 

"Exist-o comoară pe care-o poţi avea
Mai vastă decât tronul unui mare regat
Ce sfântă pace şi dulce bucurie
Să ai întotdeauna tot cugetul curat."
                               Isenhour