nu tulburaţi cu veşti a lumii vatră, nu răscoliţi căldura ce mocneşte

cuvântul care bate mă îngheaţă şi vestea detronării mă mâhneşte

parcă e bucurie-n sărbătoare… şi când se naşte-un prunc, fie chiar rege

se construieşte-un tron dintr-o splendoare, se pregăteşte locu-nde domneşte

în ascuţişul vorbei şi-n iscusinţa mâinii

stă omu’ ascuns în forţa ce îi provoacă frică

însă în deal pe culme cu ochii-ntorşi spre vale

cu mâna ridicată, cu gândul deopotrivă

ascunsă-n rugăciune stă forţa ce coboară

şi forţa ce ridică