În urmă cu câteva zile, v-am adus la cunoştinţă, printr-un anunţ, demersul bisericii “Muntele Sionului”, şi anume, chemarea la post şi rugăciune, urmat de o săptămână de stăruinţă. Acum, revin cu un nou articol, pentru a vă prezenta cum s-a desfăşurat acest eveniment şi pentru a vă îmbărbătă inimile, căci Dumnezeu lucrează şi azi.

Luni, o zi aparent urâtă, vântul sufla foarte tare, iar eu, abia mai puteam păşi. Mergeam către biserică, unde avea să înceapă prima zi de stăruinţă. Mă grăbeam într-acolo pentru a prinde un loc în centrul adunării, pe locurile din faţă, iar în graba mea meditam la ceea ce urma să vină: “Cum va lucra Domnul cu fiinţa mea şi cu biserica?”

Scaunele au fost ocupate, cei invitaţi(printre care şi proroci) au venit, programul a început, iar Dumnezeu lucra. Ploaia a început să cadă, la altar Domnul a lăsat focul Duhului Sfânt şi împreună, tineri şi bătrâni  am vorbit şi am cântat în limbi de foc, ceea ce a fost un motiv de bucurie pentru noi şi un moment de neuitat.

Zilele şi-au urmat cursul şi fiecare program a fost în braţul Domnului şi folosit în vederea îndeplinirii planului Său. Căci, după cum ne-a promis, Dumnezeu s-a prezentat împreună cu îngerii în mijlocul adunării, ca la Rusalii (Faptele Apostolilor cap. 2). În fiecare seară, El s-a lăsat descoperit prin prorocii care au venit din diferite oraşe: Oradea, Braşov, Timişoara, Cluj etc. şi toţi au avut un singur mesaj: “Domnul are planuri mari cu privire la voi, biserică Muntele Sionului. El a pregătit daruri, haine albe şi balsam de vindecare”.

Lupta a fost grea, căci vrăjmaşul nu a stat nepăsător, dar cei ce au biruit obstacolele, au primit cununa, şi anume, pecetea Duhului Sfânt şi s-au alăturat poporului botezat. Balii şi astarteele au fost dărâmate şi toţi am ştiut că Dumnezeu e prezent, iar în cinstea Celui ce a avut milă de noi am ridicat mâini curate spre cer pe ritmul cântării “Noi suntem biserica”.

Aşadar, săptămâna de stăruinţă, pe care am aşteptat-o cu atâtâtea emoţii, s-a sfârşit, lăsând în urmă lacrimi de bucurie şi evlavie faţă de planul lui Dumnezeu, care a fost împlinit şi care are să se împlinească în continuare în dreptul fiinţelor noastre, pentru că El a promis.

Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! Amin.

Cristina Călin