O stradă, acoperită de întunericul dat de culoarea închisă a cerului… Un trotuar, la marginea căruia străluceau lumini galbene… Apoi… Un căţel, cu lesa zornăind în urma lui, îşi căuta în agitaţia ce-l înconjura, chipul stăpânei.

O gaşcă de şmecheri, cu blugii rupţi, încărcaţi de accesorii, râdeau agăţând femei. Nepoliticoşi, reuşeau doar să deranjeze oamenii, sorbind din sticlele de bere aflate în mâini.

Un bătrânel, şezând pe cea mai şubredă bancă alături de devotatul său baston, neliniştit, plin de regrete, privea în mizerabilul său trecut… Încă era în căutarea acelui ceva.

O adolescentă, deja pe tocuri, cu ochii înnecaţi în lacrimi, alerga printre agitatele maşini, în urma prietenului ei.

Un adevărat bărbat, ce impunea respect, îşi etala variatul set de înjurături, fără pic de ruşine, asupra unor mânuţe întinse, de cerşetori.

O mamă, cu tot programul dat peste cap, îşi smucea copilul de mână, grăbindu-se s-ajungă la timp.

Un aer, ce suferea din cauza fiecărei priviri pline de răutate şi tristeţe, plutea salvând oamenii.

Iar eu… eu, păşind pe aceeaşi stradă, zâmbeam trist!

Fiindcă am găsit ceea ce căutam, iubirea… da, iubirea ce o poartă pentru mine Tatăl meu, fiindcă e o frânghie ce mă leagă de cer, fiindcă nu sunt tristă,  fiindcă cerul mi-e promis, de aceea paşii mei, urmele mele sunt diferite! Dar şi ei pot fi ca mine, şi ei pot avea sclipirea mea din ochi! Îmbrăcată cu puterea Lui, de ce nu merg la ei?

Luca Daria