Astăzi, 30 noiembrie 2008, după aflarea veştii că au fost câţiva tineri la spital la Alexandra Zaharia, i-am cerut unui prieten să mă ducă urgent la spital. Pe drum inima-mi bătea cu putere, eram foarte emoţionat de ce voi găsi în acea cameră de gardă.

A venit şi momentul mult aşteptat.. Am intrat în acel salon, parcă asurzit de sunetele aparatelor, mi-am oprit privirea la patul Alexandrei. Ochii mi-au fost umpluţi de lacrimi instantaneu. Era întinsă în acel pat rudimentar, cu picioarele suspendate, ancorată de pat pentru ai întinde bazinul fracturat, legată la felurite aparate.

Când m-a văzut şi-a ridicat mâinile spre mine. A fost un moment de maximă emoţie, autocontrul în astfel de situaţii nu îmi e cel mai bun prieten şi lacrimile mi-au inundat şi mai tare ochii. I-am luat mâna între palmele mele şi am întrebat-o dacă mă recunoaşte, mi-a dat din cap afirmativ. Am început să o îmbărbătez, să îi spun că trebuie să lupte cu boala, Dumnezeu o va întări, să nu se lase bătută, poate să învingă suferinţa. M-am plecat pe genunchi, cu mâna ei în palmele mele şi am cerut din mâna Lui Dumnezeu, vindecare.

Ca să nu mai lungesc, vreau să închei acest articol cu plecarea mea din salon. Când i-am zis că trebuie să plec, aparatele au început să ţiuie, semn că e foarte agitată. I-am luat mâna în palmele mele şi m-am apropiat de urechea ei spunând-ui: “Vreau să te linişteşti, Dumnezeu le are pe toate în control. Promit că am să vin şi mâine. Mă voi ruga în continuare pentru tine. Nu deznădăjdui.” Aparatele şi-au oprit ţiuitul care îţi făcea pielea de găina şi a închis ochii, semn că s-a liniştit. Am plecat cu lacrimi în ochi şi cu strigarea sufletului meu: “Vindecare vreau în dreptul ei, vindecare!”

Starea ei nu este bună chiar dacă s-a trezit din comă, medicii sunt în continuare sceptici. Aşteaptă să treacă cele 48 de ore de la operaţie ca să îi refacă analizele şi să ne spună exact situaţia ei.

Vizitele nu îi sunt recomandate pentru că are nevoie de odihnă.

Mâine, 1 Decembrie 2008 vreau să ţinem împreună o zi de post şi rugăciune pentru Alexandra. Vreau să mijlocim împreună pentru ea. Dacă Dumnezeu a scos-o din comă, deşi medicii îi dădeau câteva ore de trăit, El poate să o treacă cu bine prin această încercare. Rugaţi-vă pentru ea şi ţineţi mâine această zi de jertfă.

Petrică Rus