Cred că vi se pare un lucru obişnuit să auziţi de la anvoane, să citiţi pe situri sau să fiţi îndemnaţi personal la rugăciune. Nu mai avem nici un fel de reacţie când la urechile noastre răsună cuvintele: “Să ne rugăm pentru…, să-l sprijinim în rugăciune pe…”. Dacă nu suntem noi în cauză, simţim noi cu cel ce suferă, plângem noi cu cel ce plânge?
Înainte cu câteva clipe, am primit un telefon din Belgia, erau părinţii mei, bineînţeles. Am aşteptat de mult acest telefon, deoarece eram nerăbdătoare să aflu în ce zi mama mea va veni acasă. Am primit şi răspunsul la câteva fracţiuni de secundă: “ Duminică, dacă…Ce dacă? Dacă se va face bine!”Oare ce avea mama mea? Tuşeşte, are febră, leşină…Of, şi imi doresc atât de mult să vină acasă, la mine!
Poate pare ciudat ceea ce am scris, însă ştiu un lucru, şi acela e că vreau ca mama mea să ajungă cu bine acasă. Ştiu că ea este în mâna lui Dumnezeu şi că El o poate ţine sau o poate aduce în România. Şi mai ştiu că Dumnezeu ascultă rugăciunea copiilor lui. De aceea, vă rog, să vă rugaţi împreună cu mine pentru ca Domnul să o vindece şi să ajungă cu bine acasă cât de curând.
Cred că vi se pare un lucru obişnuit să auziţi de la anvoane, să citiţi pe situri sau să fiţi îndemnaţi personal la rugăciune. Nu mai avem nici un fel de reacţie când la urechile noastre răsună cuvintele: “Să ne rugăm pentru…, să-l sprijinim în rugăciune pe…”. Dacă nu suntem noi în cauză, simţim noi cu cel ce suferă, plângem noi cu cel ce plânge?
Comentarii (2)
Motive de rugaciune 
