Cred că fiecare dintre noi a auzit măcar o dată la şcoală sau la TV despre copii care mor de foame, despre refugiaţi fugind din calea războaielor şi a asupririi, boli care aduc moartea deşi s-a descoperit tratament, despre sărăcie, oameni care trăiesc în cocioabe, ţări în care procentul celor cu HIV/SIDA este de 30-40% din populaţie.
Aici, pe continentul African, toate acestea nu sunt simple ştiri ci parte din viaţa de zi cu zi. Nu se poate să nu le vezi, să nu te atingă, să nu te impresioneze. În scrisoarea trecută v-am povestit despre infracţionalitatea în Africa de Sud unde mă aflu acum la o şcoala de misiune. În ultima lună am cunoscut însă mult mai mult din cultura dar şi din tragediile acestui continent.
Într-o zi am mers să ne rugăm pentru un loc în care se va construi cel mai mare complex de mass media creştină din ţară, care va reuni organizaţii şi misiuni cu acest profil şi va duce Evanghelia lumii prin mijloace moderne de comunicare. Pe drum vilele şi hotelurile impresionante de pe malul oceanului au început să se rărească şi să lase loc unor blocuri, apoi unor case mici, înghesuite, cu 1-2 camere. În curând, urcând pe şosea pe un deal, în faţa noastră s-a întins un întreg cartier de colibe mizere, majoritatea confecţionate din resturi, din gunoaie, fără electricitate sau alte facilităţi. Mii, poate sute de mii, un tablou sumbru şi dezolant lungindu-se până dincolo de orizont. Localnicii negri din tribul Chxosa, Zulu şi din alte triburi, imigranţi pe care disperarea i-a adus din ţările din jur în Republica Sud-Africană, cei nedoriţi, cei aruncaţi la marginea societăţii, trăiesc acolo într-un număr pe care nici o statistică nu l-ar putea spune, cărîndu-şi sărăcia dintr-o generaţie în alta. Şi astfel de slamuri (mahalale) sunt peste tot în apropierea oraşelor. Sărăcie, somaj, analfabetism, droguri, prostituţie, SIDA şi toate nenorocirile lumii par să se fi răsturnat deasupra acestor locuri. De fapt doi dintre colegii mei vin de acolo… Şi nu doar atât… O colegă şi o persoană din staf sunt din Kenia, ţară cutremurată în aceste zile de un stupid război civil. Ambiţii politice şi dusmanii mai vechi au aruncat triburile unul împotriva altuia. Morţi, răniţi, peste 150 mii de refugiaţi. Rudele lui Claxon caută cu disperare un adăpost, fratele lui a fost rănit într-o luptă de stradă. Noi ne rugăm…
O colegă vine din Zimbabwe- o naţiune izolată şi distrusă de un dictator care are acum peste 80 de ani. O ţară care era altădată înfloritoare suferă de ani de zile de pe urma inflaţiei, corupţiei, lipsei de resurse şi-şi ingroapa copiii care mor pe rând… de foame. Ne rugăm şi pentru ei…
Zambia - de acolo este o altă persoană din staf. Este ţara în care jumătate din femeile însărcinate sunt infectate cu HIV+ şi speranţa lor de viaţă este de doar până la 37 de ani.
12 milioane de orfani de pe urma bolii SIDA, 14 milioane de femei pe acest continent trăind cu această boală mortală, sunt ţări africane cu 30-40% din populaţie cu HIV/SIDA şi statisticile ar putea continua la nesfârşit. Milioane de adulţi vor muri în anii următori. Cine va creşte copiii Africii? Noi auzim, vedem totul şi … ne rugăm …deşi omeneşte nu putem nici gândi la soluţii sau speranţă pentru viitor.
Dar Dumnezeu are! Şi demonstrează că toate lucrurile lucrează împreună şi aici pentru binele celor care il îubesc pe El. Uganda s-a ridicat şi a promovat abstinenţa şi principiile creştine şi a scăzut numarul celor cu SIDA de la 40% la sub 5%. Zimbabwe şi alte ţări afectate de nenorociri şi dezastre cunosc o trezire cum nu s-a mai întamplat, o foame după Dumnezeu. Bisericile ţin acolo 6-7 slujbe duminica, camioane de biblii se duc în sate şi peste tot. Domnul e bun! Planurile Lui nu sunt ca planurile noastre. Rugaţi-vă ca voia Lui să se facă peste tot şi fii oamenilor din toate naţiunile şi triburile Africii să-I aduca slava numai LUI! AMIN
Dumnezeu are o inimă de Tată pentru noi…. “Nimic nou sub soare!” veţi fi tentaţi să spuneţi… doar am auzit asta la biserică de atatea ori. De fapt am realizat că aplicăm în viaţa de zi cu zi puţine dintre adevărurile biblice sau predicile auzite. Iar când ni se spune despre păcate sau de viaţă fără Dumnezeu, ne gândim că e întotdeauna vorba despre alţii, poate despre cei care nu-L cunosc ori nu cred în El, aţa cum credem noi.
Dar ce spuneţi despre: teama de oameni mai mult decât de Dumnezeu; neiertarea; duşmănia; îndoiala faţă de puterea şi purtarea Lui de grijă; viaţa trăită în robia lui “a face” lucruri şi nu în “a fi” în prezenţa Lui; închinarea la idolii lumii moderne (fie că sunt bani, putere, avuţii, TV, computer); păcatele făcute cu mintea, cu ochii; adicţiile; identificarea cu ceea ce spun alţii despre tine nu cu ceea ce spune Domnul că eşti- şi de aici insecuritatea, depresia, lipsa de stimă, teama de relaţii, teama de a greşi, continua nemulţumire şi comparare cu ceilalţi…. şi multe altele. Vi se pare ceva cunoscut?
Înţelegem noi oare că Dumnezeu este 100% bun, mereu prezent, mereu gata să ierte, să ne ridice, să ne ajute? Putem simţi dragostea Lui necondiţionată? Credem că în ochii Lui suntem sfinţi, nişte prinţi şi prinţese ale impărăţiei Sale? Ne lăsăm cu încredere fiecare domeniu al vieţii noastre în mana Lui de Tată? Săptămâna trecută mi-am reîntâlnit Tatăl. Credeam în Domnul, ca mulţi dintre voi dar credeam şi minciunile lui Satan în acelaşi timp, credeam şi mă identificam şi cu ce-mi spuneau alţii despre mine. E minunat să simt după atâta timp siguranţa şi pace în El! Puteţi încerca şi voi acasa J. Să-L intrebaţi care sunt lucrurile care vă ţin departe sau vă împiedică să vă lăsaţi cu încredere în braţele Lui de TATĂ. Indiferent ce vârstă aveţi să puteţi alerga spre El aşa cum un prunc vine fără teamă sau îndoiala la părintele său. Mă rog ca orice vă impiedica sa cada in numele Lui!
Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem. 1 Ioan 3:1
Paşi spre UGANDA şi spre oriunde mă va mai purta El
În ultimul timp am încercat să fiu deschisă la voia şi la scopul Său pentru mine ca slujitoare a Lui în campurile de misiune. Nu este mereu simplu pentru persoane cum sunt eu care vor să aibă mereu un plan şi să cunoască dinainte paşii următori. Dumnezeu mă surprinde însă întotdeauna.
Anul trecut, pe vremea asta începuse să-mi fie clar că El mă vrea în misiune pe termen lung. Atunci preocuparea mea a fost să-L intreb în rugăciune: Unde? În ce ţară?În ce trib? Spre mirarea mea nu mi-a spus India, locul atât de drag mie în care am fost de 5-6 ori şi nici clar o altă ţară ci: Fii gata să mergi oriunde am nevoie, chiar şi în Uganda dacă te trimit. Mi-a mai spus că pot face mai multe pregătind tineri să devină misionari decăt să merg eu însămi undeva pe termen lung. Pentru că a pregăti lucrători şi a-i ajuta să se adapteze la culturi noi se potriveşte cu viziunea organizaţiei Tineri Pentru Misiune, m-am hotărât să lucrez cu ei şi să mă pregătesc pentru asta la o Şcoală de Ucenicie. Aşa am aplicat să vin aici în Africa de Sud. După ce am aflat că am fost acceptată, ne-au trimis o scrisoare despre locurile unde vom merge să facem cele 2 luni de misiune finale. Spre surpriza mea vom merge în misiune nicăieri altundeva decăt în UGANDA! Nu ştiu planurile Domnului, de ce acolo, de ce acum, dar ştiu că e de la El şi vă cer sprijinul în rugăciune:
- Să primesc până la sfârşitul lui martie cei 600 euro de care mai am nevoie pentru această misiune. - Să continui să mă las atinsă şi transformata de tot ceea ce învăţăm aici pentru a fi o mărturie bună şi un exemplu celor la care vom merge. De asemenea am oportunitatea să mă specializez în Evanghelizare prin Producţie Video încă 4 luni, aici. Ca femeie e greu în cele mai multe locuri în lume să poţi sta în faţă să înveţi, să predici Cuvântul Lui.
Folosirea acestor metode moderne: video, foto, radio, internet este însa de actualitate până şi în cele mai sărace ţări ale lumii şi mă poate ajuta să lucrez pentru El fără limitări. Voi putea să folosesc eficient creativitatea, talentul de a scrie ţi toate darurile puse de Domnul în mine. În plus, dacă voi reuşi să aduc această şcoală în România, va fi un imbold pentru tinerii noştri să se implice mai mult în mass media creştină.
Pentru că nu am planificat eu dinainte ci cred că Domnul m-a îndrumat în direcţia asta (şi pastorul meu, prieteni au confirmat), rugaţi-vă şi pentru:
- Să fiu acceptată la această şcoala - Prelungire viză şi bilet de avion în martie - Suma deloc mică de încă 1500 eur pentru : viză, asigurare medicală, taxe şcoală -Evanghelizare prin Video-Producţie, şi ceva pentru cheltuieli personale aici (produse de igienă, comunicare, câteva haine pt anotimpul rece pentru care nu am fost pregatită) - Să fiu în continuare deschisă la învăţătura de aici şi ocrotită de Domnul pe plan fizic şi spiritual (câteva nopţi Satan m-a atacat cu coşmaruri oribile)
Pentru cei cărora Domnul vă pune pe inimă să spijiniţi personal sau prin bisericile/ prietenii voştri aceşti paşi ai mei în slujba Lui: Conturi ARITON DANIELA: RON: RO72 RZBR 0000 0600 0877 4590, EUR: RO91 RZBR 0000 0600 0830 8745, Raiffeisen Bank SA, filiala Galaţi, România
Şi trimiţeti-mi când aveţi timp veşti despre voi şi nevoi de rugăciune la
Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
Cred că fiecare dintre noi a auzit măcar o dată la şcoală sau la TV despre copii care mor de foame, despre refugiaţi fugind din calea războaielor şi a asupririi, boli care aduc moartea deşi s-a descoperit tratament, despre sărăcie, oameni care trăiesc în cocioabe, ţări în care procentul celor cu HIV/SIDA este de 30-40% din populaţie.
Comentarii (1)
