Vitalie Rotaru este un tânăr din Republica Moldova. S-a convertit în anul 2000, după ce vărul său Mihai i-a povestit Evanghelia. “Din acel moment, viaţa mea s-a schimbat. Mama mea nu mai plângea pentru necazurile pe care le făceam. A devenit un lucru evident faptul că ceva s-a întâmplat cu mine. Am crescut la ţară, iar părinţii mei au fost surprinşi când i-am ajutat să aducă apă de la fântână, nu îi ajutasem la nimic până atunci. Au fost însă lucruri pe care mi le-au cerut să le fac, şi nu le-am făcut. Tata mă trimitea după ţigări. Nu m-am dus niciodată. La noi în sat era o ruşine să fii pocăit. Erau doar câţiva, oameni care erau desconsideraţi. Într-o noapte geroasă de iarnă, târziu, a venit tata acasă. Era beat. M-a trezit şi m-a întrebat dacă sunt pocăit. Auzise din sat. Am ezitat să îi spun. M-a întrebat de mai multe ori şi în cele din urmă i-am spus că sunt. Aşa cum eram de dezbrăcat m-a scos afară în zăpadă, m-a bătut. Eram desculţ, nu mai puteam sta. Mă chema în casă, mă bătea şi mă scotea iarăşi. A făcut asta de mai multe ori. M-a înjurat, mi-a spus că îi e ruşine de mine. Aveam doar 17 ani. Unde să mă duc?

A mai trecut un an, mi-a spus că îi pare rău că mă are ca fiu. În timpul acesta Dumnezeu m-a chemat la slujire. Am început să merg în Transnistria să fac evanghelizare şi mi-a plăcut. Transnistria a rămas şi astăzi pe inima mea, pe lângă lucrarea de licenţă în care dezvolt subiectul evanghelizării în Transnistria, acest loc este câmpul unde Dumnezeu mă chemă să lucrez.

La 20 de ani am decis să merg la o şcoală biblică. Am ales Colegiul Biblic Est European. Când le-am spus părinţilor că vreau să merg la o şcoală biblică, ei au luat ultimii bani pe care îi aveau în casă şi mi i-au dat ca să plec la Oradea. La început au fost momente când am vrut să renunţ. Mi se păreau prea de tot unele lucruri. Acum mă bucur că nu am renunţat. A fost locul unde Dumnezeu m-a instruit şi m-a învăţat cum să împlinesc chemarea Lui pentru viaţa mea.

Acum voi pleca acasă şi mă voi implica în lucrarea de evanghelizare împreună cu vărul meu care mi-a vestit prima dată Evanghelia.”