"Şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire." (1 Petru 2:2)

Pentru majoritatea dintre noi, obişnuiţi să avem mereu ce să punem pe masă sau chiar mai mult decât minimul necesar, este greu să acceptăm că undeva există copii şi adulţi care mor pentru că nu au găsit nimic de mâncare. Mor de foame. Foametea care omoară este o lungă şi penibilă privare de minimul nutriţional necesar corpului. Corpul se deshidratează şi organele vitale slăbesc, murind unul după celălalt.

Foametea există în jurul nostru şi adesea este asociată secetei sau războiului. Dar, chiar şi în lipsa secetei sau a unor alte crize grave, mai multe milioane de persoane în lume suferă de foamete cronică; şi chiar dacă moartea este evitată uneori, sechelele pe termen lung sunt inevitabile, întârziere în creştere, neputinţa corpului de a lupta în faţa unor boli… 

Aceleaşi urmări se regăsesc şi într-un suflet slab hrănit spiritual. Creşterea spirituală seamănă cu cea fizică. Fiecare zi aduce cu ea schimbare în persoana care creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu. Această creştere nu e posibilă decât atunci când sufletul nostru e hrănit corespunzător şi i se dau proteinele şi vitaminele spirituale necesare. Preţul plătit pentru creştere spirituală este o disciplină personală, bazată pe lectură, meditare şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu. E singura cale spre o maturitate spirituală, altfel apare o malnutriţie ce provoacă întârzierea creşterii.

Creşterea ta spirituală va fi întârziată atât timp cât vei evita să decizi să nu mai rătăceşti prin pustiu, atât timp cât vei rămâne surd la chemarea divină şi vei evita călăuzirea Duhului Sfânt.