M-am îndrăgostit -ştiu bine-
Şi ca valul de mărgean
Ce se-nalţă diafan,
Urc s-ajung şi eu la Tine.

Mă grăbesc căci necredinţa
Vrea să-şi pună gheara ei
Fără vorbă sau temei
Şi să-mi zgârie credinţa.

Dar eu urc tot mai departe
Pe o scară pân' la cer
Şi-n al inimii ungher
Tot sădesc frânturi de şoapte.

Le păstrez căci ele poartă
Vis ceresc descris nedemn
Când Te-au răstignit pe lemn
Preoţii şi lumea toată.

Şi-n urcarea mea spre ceruri
Las umanul pe pământ
Să îmbrac un alt veşmânt
Şi mă pierd în sfinte doruri.