M-ai deşteptat în adieri de cânturi
Ce aminteau de versuri de demult
Ce s-au sădit în suflet şi în gânduri
Şi-acum îmi pare bine că le-ascult.

Şi mi-ai zâmbit cu soarele odată
Iar inima a tresărit uşor;
Eu nu ştiam ce-i dragostea curată
Când am simţit atunci al ei fior.

 

Picioarele mi-ai mângâiat cu iarba
Stropită cu o lacrimă de dor
Şi sufletul a început să soarbă
Lacrima-aceea din al Tău izvor.

Pe frunte ai depus apoi sărutul
Născut din taina unui vis ceresc
Dar mai târziu Ţi-am descifrat eu gândul
De a schimba din mine ce-i firesc.

Tu mâna mi-ai luat în a Ta mână
Şi-n zbor necunoscut am colindat
Printre atâtea stele, soare, lună
Până ce zborul sfânt am învăţat.

Şi ochiul mi-ai clătit cu apă sfântă
Care ţâşnea din trupul Tău străpuns
Iar unde curge ea binecuvântă
Al inimii pământ în vremi ascuns

Că nu voiam să-ngroape în el bulbul
Un gând rămas uitat pe undeva
Şi să-ncolţească-n mine iaraşi eul
Căci aşteptam să vii la min' cândva.

Şi-acum când ai venit cu-a Ta iubire
N-am să Te las nicicum ca să mai pleci
Că m-am pierdut adânc 'n-a Ta privire
Şi vreau cu mine să rămâi pe veci.

 

                   Cristina Francu 

 

Pentru a citi şi alte poezii Click aici.