finding the saphire

“Sunt la medicina si asta imi ocupa tot timpul“… NOT always true…

Adevarul e ca preocuparile mele blogaresti s-au racit saracele aproape de tot.. lipsa de interes, puterea de a tasta, cand-e-chef-nu-e metoda, preocupari diverse, dar niciodata lipsa de inspiratie.

Im not dead , just underground ))

and coz im in a very good humor tudei……

couldnt o` done it better!

MY GOD WOMAN!!! )))

believe in the power of change..good healthy, happy change )

Luni

Realizez ca niciodata nu am examinat temelia credintelor mele deci as putea sa gresesc in totalitate. Sincer sa fiu, nu cred ca ma insel in vreo privinta, dar ma gandesc ca poate fi amuzant sa aduc dovezi in senul acesta.

Marti

Am deschis ochii cu realizarea solida: Eu sunt. Eu exist.(Note to self: imi trebuie un slogan mai comercial.) M-am lasat purtat de val si m-am autoconvins ca sunt, prin urmare, non-fizic si indivizibil. Inca o zi productiva!

Miercuri

Propria existenta ca fiind singura certitudine se dovedeste a fi ingraduitoare. trebuie sa gasesc un motiv pentru a crede ca si celelalte lucruri exista. Un Dumnezeu bineintentionat ar explica lucrurile, dar nu am dovezi ca El exista. Argument pe care il voi imprumut de la Aquinas. Sper sa nu isi dea seama nimeni.

Joi

Nu sunt sigur ca imi amintesc exact ce am facut toata ziua. Probabil nimeni nu isi va aminti.

Vineri

Privind in urma, argumentul lui Aquinas despre existenta lui Dumnezeu pare ridicol. Incerc sa gasesc altul. Nu reusesc. In schimb, mai fur un argument de la Aquinas.

Sambata

Trebuie sa inchei subiectul azi. Ipoteza ca existenta lui Dumnezeu face ca toate lucrurile sa fie demne credibile pare greu de digerat, din moment ce ni se permite sa facem atatea greseli. Concluzionez ca se straduieste din rasputeri.

Deci, din moment ce eu exist, Dumnezeu exista si El nu ne-ar insela, pare motivat sa afirm ca totul este mai mult sau mai putin asa cum pare. Ce usurare!

Dumnica

Pfuu, merit o pauza dupa toate astea! Imachetez hainele pentru o excursie cu familia regala in Suedia. Sper ca regina nu are obiceiul de a se trezi prea devreme.

Articol preluat de aici

[sufar].. putin pe indesate, si putin pe laturi

suferinta mea e ca plicul de ceai,

apa fierbinte imi dilata endorfinele, gandurile se transforma in raci…

oare chiar am exagerat cu cumparaturile zilele astea…

da da bine nenea [*FancyModernDayMoneyFactoryDreamEatinLifeSuckerThoeryMunchkin psihologu**] spune in toata lumea pe diferite voci si cu diferite grimase ca terapiile prin exagerari - spart oglinzi- tipat la perete- plangi si te descarci ..pe timpul lui si banii tai - cumparat nothingness din vitrine plenare si dea pururi noi te ajuta ! te ajuta sa ce? sa ai cosmaruri ca ti.e gol buzunarul? nu am nimica cu nenea [***FancyModernDay..blabla ..***]

postul asta nu are nici o logica ascunsa…fac terapie…ma descarc…pe banii mei …pe timpul meu..pe tastatura mea ..si butoanele patate cu ceai imi zambesc…k doar totul zambeste…k doar de aia e terpaie!!

aa..si cine spune ca omul este un animal politic sa si-o tina pentru el.. ma ridic deasupra si refuz conditia … ultima oara cand m.am trezit in jungla o foooostt….hmm….niciodata!?!!! chiar dc refuz etichetele TOTUSI aprob aberatiile in ones safe zone…

[sufar] … un pic pe stanga un pic pe retina, si mai spre dreapta

[sufar] de optimism debordant si de aia ma iert prea usor … si toate personalitatile mele integrate protesteaza pentru ca lor le convine sa ma dedublez sa ma perii sa ma agit pentru confort emotional..sa ma agit pentru depresiile care ma duc in melancolia de ora 5 cu cofeina ceara topita si muzica de parcarea unui local olddie but oh so goldie gen down in mexico …melancolie de 5 pana la 6.35 care e asa de dulce…

cand totul devine mai acru.dulce.amaristico.fantezist…vin spre mine ecourile mele punkrokiste … ah….reality.,…smells fresh

exista cateva lucruri constant bune, megalisticoase si extaticosiropoase…..eu am aflat unul

dintre ele …. si sunt mandra

si da.. in ce priveste royal crowned heads

e adevarat ca nu ploua niciodata la fel…

Oare chiar invata omul din tragedii? Oare din moartea ei am invatat macar ceva?… oare mintea mea pietroasa si-a gasit un petec de lumina in una dintre cele doua experientae umane fundamentale? oare am crescut un cm sau am decazut un bolovan?

de un lucru sunt sigura….am fost mult mai interesata de sentimentele ce mi-ai provocat, chiar mai mult decat posibilele ei transfigurari.. si e trist…e foarte trist…pana la sfarsitul zilei am ramas o arhitectura searbada si stoica, am ramas la fel de singura ca inainte…

atunci cand zilele tale devin haotice, si faptele tale inexplicabile….te intrebi oare care e masura in care Dumnezeu e dezgustat de tine? unde e limita pana la care gasesti iertare…caci intelegere ar fi prea mult…?

oare unde se opreste nebunia din viata unui om? sau oare se opreste? se spune ca fiecare are ciudateniile lui…dar atunci cand devi dezgustat de lucrurile din viata ta se numeste ciudatenie?

ma vedeam trecand pe strada si in pumni aveam o farama de nisip …. stiam atunci si acolo ca nu eram decat ce am in mana… si ca tot ce ma face deosebit nu se afla pe aceasta lume..si totusi de prea multe ori inchid ochii si aleg 180…

cand totul isi pierde esenta si nu mai conteaza o eticheta si un nume..ramai singur si dezgolit … esti transparent si vulnerabil… atunci poti sa gresesti cel mai usor …si ranind ramai si mai singur… oare unde se opreste nebunia?

si apropo ….pe mormant erau peste 100 de coroane….am pus 2 trandafiri la capul vostru…

Trecea, intr-o dimensiune exacerbata, pe strada, o silueta slabanoaga. De mana dreapta era atarnata o doza de Cola umeda, si pe gat se prelingeau urmele gandurilor ei. Era tacuta si enigmatica, cu o privire voluptoasa si aprinsa. Cauta pe cineva. Cauta … dar nu mai conteaza …

Genele i se incolaceau in jurul soaptelor, o strigau, era scarbita…

Semnalele luminoase o strigau, vitrinele vii intindeau scheletele spre ea, noaptea tacea, zilele dormeau. Nimic nu o fascineaza, si ea dormea si era scarbita.

Pe strazi treceau metafore imbujorate, ruiniele a ceea ce au fost odata oameni. Unii zambeau, altii vociferau, dar oricum nu conta, toti erau morti.

Noptile sforaiau, zilele curg si ea privea si era scarbita.

Curgeau torente pe obrajii stacojii, curgeau sperante si minciuni, cadea si ea odata cu ele. Totul se reducea, totul se inchidea in sine, drumurile continuau sa se incovoaie fara rost. Totul murea si ea era scarbita.

Era sumbru, poate chiar trist, dar nu are importanta.

Cautarile ei o duceau in strafundurile experientelor umane, dar tot ce gasea erau niste palcuri de maimutici alcoolizate, gramezi de ambalaje mototolite, scanduri scartaitoare si poate cateva flori uscative.

Un minut de nou…un minut de inedit…ceva nou…ceva original…sufocare, tacere…

Ochii ei se inchid peste o lume de farfurii sparte, un taram de copy paste, un afis prost cu o recenzie superba, dar falsa.

si e de abia dimineata