Să vadă muritorul nemurirea
Iar pasul să-şi îndrepte către ceruri
Şi să priceapă care-i e menirea;
Tu să-i fii Dorul dintre zeci de doruri.

Şi să-i mai fii Iubirea-nlăcrimată
De stropi de har, de sânge şi sudoare,
Sădită într-o inimă curată,
Sfinţită şi crescută-n adorare.

Cristina-Magdalena Frâncu