Lucian Lucaci a fost în această vară în misiune în Turcia. Este student în ultimul an la Calculatoare şi în anul II la Colegiul Biblic Est European, la secţia Teologie Educaţie Creştină. Mărturia întoarcerii lui la Domnul o puteţi citi pe http://www.cbee.ro/ro/marturii_ale_studentilor.html.

“Am plecat din Oradea spre Bucureşti în 4 iulie. În 6 iulie am ajuns la Istambul unde am stat 4 zile. Aici am aflat cât e de diferită lumea musulmană. Turcia a fost altceva decât ceea ce mi-am imaginat, chiar dincolo de imaginea pe care o aveam despre această ţară din cărţile de islam citite. În primul rând mi s-au părut mult mai liberali, începând de la vestimentaţie până la credinţe. Nu am prea văzut femei îmbrobodite, însă liberalismul a invadat şi Turcia, pe stradă întâlnind o grămadă de femei îmbrăcate indecent. Apoi am văzut că femeile nu au reţineri în a discuta cu un bărbat. Un lucru la care mă gândeam şi de acasă şi l-am descoperit în Istambul este că pentru mulţi Islamul e doar o religie goală în care s-au născut şi sunt puţini cei care sunt cu adevărat musulmani, puţini practică rugăciunea zilnică şi citirea Coranului. Am întâlnit câteva persoane care vorbeau bine engleza şi cu care am putut să vorbim deschis. Dumnezeu a fost acela care ne-a umplut inimile de pace în aşa fel încât nu am fost constrânşi de frică şi l-am putut vesti pe El şi blama pe Mohamed.

Duminică am fost la o biserică turcă. O surpriză plăcută, a fost un program special pentru noii convertiţi. Între aceştia a fost şi o familie întregă de turci. În ce priveşte biserica aceasta a fost cea mai mare bucurie a mea, să văd oameni întorşi de curând la Domnul. Aici am avut ocazia să discutăm şi cu nişte misionari americani, împreună cu care am putut să schimbăm unele păreri şi să aflăm de la ei informaţii cu privire la misiunea din Turcia. Aceştia ne-au oferit tratate şi Noi Testamente în limba turcă pe care le-am distribuit mai târziu şi care au fost de mare ajutor, în special când am întâlnit persoane care nu vorbeau engleză. Am văzut, în special în Istambul un “câmp copt” al Evangheliei. Am observat, în discuţiile cu turcii din Istambul, un declin religios. Am discutat cu oameni care au renunţat la Islam, fie într-un mod declarat public, fie mai subtil. Mulţi dintre ei nu mai practică Islamul. Cred că acest moment este unul esenţial pentru vestirea Evangheliei, acum când mulţi oameni se află la răscruce, neştiind ce să creadă. Din Istambul am plecat în Amasia unde am stat până în 12 iulie. La fel ca şi în Istambul, aici am găsit oameni prietenoşi şi uşor de abordat. Problema aici a fost că foarte puţini ştiau engleza, sau dacă ştiau nu erau destul de avansaţi pentru a purta o discuţie cu privire la Dumnezeu. Pentru mine timpul petrecut aici nu a fost unul rodnic. Din Amasia am plecat în Malatia. Aici s-a simţit o schimbare faţă de Amasia şi în special faţă de Istambul, oameni mai reci şi mai religioşi. Aici am avut ocazia să-l mărturisesc pe Isus mai mult decât în Amasia. Am discutat cel mai mult cu Ougz. El este un turc care a cazat echipele de misionari care au fost în Malatia în ultimii 3 ani. El este deschis la discuţii cu privire la religie şi a arătat multă bunăvoinţă faţă de noi, asigurându-ne de mai multe ori de protecţia care el ne-o oferea. Bineînţeles protecţia noastră e Dumnezeu, dar pe această temă nu am dorit să-l contrazicem. În unele discuţii cu prietenii săi despre creştinism el a tradus pentru noi din engleză în turcă. Problema lui era că traducea selectiv.

În 19 iulie am plecat spre Atena la invitaţia bisericii de români de aici. În Grecia am avut un timp binecuvântat cu biserica. Fraţii au fost extrem de prietenoşi şi binevoitori. Aici am slujit duminică, luni şi marţi am avut ocazia să vizităm Corintul şi Aeropagul. Personal am privit aceste lucruri ca şi “cireaşa de pe tort” a misiunii. După ce Dumezeu ne-a binecuvântat în Turcia cu harul de a-L vesti pe El, pe deasupra ne-a dat şi timpul petrecut în Grecia. Aici a fost un moment de bucurie în special datorită faptului că am întâlnit fraţi care deşi sunt în străinătate au rămas credincioşi Domnului Isus Cristos.

Privesc în urmă şi văd un timp binecuvântat. În primul rând am fost eu personal binecuvântat. Cred că fiecare experienţă cu Dumnezeu te apropie mai mult de El şi în plus avem şi promisiunea măreaţă că El va aduce rod şi Cuvântul Său va fi rodnic. Slavă Lui.”

Lucian Lucaci