Cred că această Biserică s-a născut mai întâi în inima lui Dumnezeu.
EL a fost cel care a iniţiat acest proiect.
EL a fost cel care a pregătit oamenii pentru asta.
EL a fost cel care a planificat şi ziua deschiderii şi locul în care se vor desfăşura slujbele.
EL a fost cel care a pregătit şi resursele financiare pentru noua biserică.

Baia Mare avea nevoie de o astfel de biserică. Consider că mediul penticostal din aceasta zonă se complace în legalism de prea mulţi ani.

Trăim într-o lume a monotoniei, o lume care te face să te simţi uneori atât de inutil prin ceea ce faci şi atât de limitat în propriile garduri. Oameni care-şi clădesc propria monotonie. Oameni care-şi creează propria mediocritate, sau le-o creionează alţii? Într-o lume în care orice tentativă de-a ieşi de mulţime este grav sancţionată, dorinţa de-a visa dincolo de limita normalului este dispreţuită fiind extrem de greu, uneori, să ridici standardul şi să rămâi martir pentru visul tău. Reculul este produs întotdeauna de mediocritate, cei care nu visează şi nici nu permit altora s-o facă. Creativitatea e un domeniu stins pentru mulţi astăzi tocmai prin lamentarea lor. Şi împlinirea acestei dorinţe ca ceilalţi „să calce pe urmele…” e forţată de prea multe ori  prin autoritatea funcţiei şi a poziţiei şi nu prin autoritatea trăirii vieţii care merită cu adevărat trăită. Ideile sunt crezute şi trăite de ceilalţi doar prin autoritatea trăirii promotorului şi nu prin impunerea meschină a acestora.

Nu te poţi apropia de Dumnezeu până nu înţelegi cu adevărat sfinţenia Sa, până nu te faci mic, atât de mic încât să îţi vezi doar nimicnicia, neputinţa. Căci cine ar putea sta înaintea Lui cu faptele sale? Cine s-ar putea prezenta cu o întreagă listă de binefaceri? Pentru că dacă am făcut unele lucruri bune, de la El am avut înfăptuirea să le împlinim. El este Cel care sădeşte în inima Cuvântul dătător de viaţă şi acest Cuvânt îndeamnă la împlinirea poruncilor Sale.

Dar omul, atât de dăruit muncii zilnice, neglijează Cuvântul lui Dumnezeu. El rămâne uitat undeva pe un raft, necitit şi neîmplinit în mare parte. Şi dacă nu te hrăneşti spiritual, mai poţi trăi? Doar ca o umbră a îngrijorărilor, a temerilor, a remuşcărilor şi a visurilor neîmplinite.

O multitudine de cuvinte… idei… ipostaze… alegeri… principii… concepte…”prieteni” so what??...

cine eşti tu între aceste noţiuni? Ce anume te defineşte?/ sau ai ajuns să trăieşti prin prisma valorii care ţi-o dau alţii…

...încotro se îndreaptă viaţa ta? Te ia valu` sau ai curajul să lupţi împotriva curentului?

S-ar putea să spui sunt obosit, mi s-au terminat bateriile şi vreau o pauză!!!…