Cum ai reacţiona dacã ai sta în faţa unui ecran, aşteptând entuziasmat sã vezi un film pe care tu îl credeai  extraordinar şi nu ai vedea decât un ecran mare şi gol ? Ai tot aştepta, dar ecranul ar rãmâne gol  în continuare… care ar fi reacţia ta?… Acum gândeşte-te cum ar fi dacã acel film ar fi filmul vieţii tale…

O întâmplare ce mi s-a întamplat aproximativ acum un an m-a ajutat sã înteleg câteva lucruri. Împlinisem 18 ani şi am fãcut câteva poze cu familia şi prietenii, poze despre care credeam cã vor ieşi foarte bine şi pe care abia aşteptam sã le scot, fiind convinsã cã voi fi mulţumitã.

Comentarii (7) | Vizualizari: 505

Conferinţele de tineret din Italia, evenimente la care participă creştini şi  oameni neconvertiţi care vin în urma insistenţelor prietenilor lor creştini, indiferent de vârstă ;  un fapt diferit faţă de conferinţele din România.

În localitatea Lignano Sabbiadore, în data de 3-4 noiembrie anul curent,  a avut loc cea de-a doua ediţie a conferinţei naţionale de tineret din Italia, având ca temă principală “Etapele Vieţii”, împărţită în patru sub-teme: copilăria, adolescenţa, tinereţea şi maturitatea.

Deschiderea conferinţei a avut loc în data de 3 Noimebrie la ora 10.00, începând cu un salut al Preşedintelui Cultului Penticostal din Italia, Marius Livanu, care este şi organizatorul principal al conferinţei.

Comentarii (1) | Vizualizari: 684

Vă mulţumesc celor care aţi apreciant intenţia mea şi deopotrivă celor care au contestato.

În doar câteva ore articolul “Pe umbrele paşilor lor…” a fost citit de către 61 de persoane. Acest articol a fost o parere personală a ceea ce s-a întâmplat la conferinţa de anul acesta în biserica Muntele Sionului. Îmi asum în întregime cele scrise acolo şi nu vreau să asociez imaginea siteului infocrestin.ro cu o părerea personală, chiar dacă multi o susţin.

În curând sper să am un blog al meu, pe care o să puteţi citi în voie mai multe articole şi implicit acesta care din motive personale am fost nevoit să-l scot.

Comentarii (6) | Vizualizari: 411

În urmă cu câteva zile, v-am adus la cunoştinţă, printr-un anunţ, demersul bisericii “Muntele Sionului”, şi anume, chemarea la post şi rugăciune, urmat de o săptămână de stăruinţă. Acum, revin cu un nou articol, pentru a vă prezenta cum s-a desfăşurat acest eveniment şi pentru a vă îmbărbătă inimile, căci Dumnezeu lucrează şi azi.

Luni, o zi aparent urâtă, vântul sufla foarte tare, iar eu, abia mai puteam păşi. Mergeam către biserică, unde avea să înceapă prima zi de stăruinţă. Mă grăbeam într-acolo pentru a prinde un loc în centrul adunării, pe locurile din faţă, iar în graba mea meditam la ceea ce urma să vină: “Cum va lucra Domnul cu fiinţa mea şi cu biserica?”

Comentarii (11) | Vizualizari: 769

InfoCrestin:  Pentru a câta oară sunteţi în Baia Mare, şi cum vă simţiţi?

Vladimir Pustan: Sunt pentru a doua oară în viaţă la o întâlnire religioasă. Am fost în urmă cu 7 ani, în cele două biserici. Într-o Duminică dimineaţa la biserica “Maranata” iar Duminica seara la “Muntele Sionului”.

I.C: De când, de unde ideea şi numele de “Cireşarii”?

V.P: E o poveste lungă. Am dorit să înfiinţăm o organizaţie de misiune printre tinerii necreştini, cu un nume care să nu fie foarte biblic, ca să putem atrage oameni din zona neutră, care dacă am fi avut un nume foarte biblic, ar fi ştiut de la bun început cu cine au de-a face. În primul rând, am încercat să mascăm lucrarea pe care o facem ca şi nume. În al doilea rând, am vrut  să-i fac pe tineri să citească. Nu ascund ideea că Cireşarul Constantin Chiriţă a provocat tinerii să caute aventura; şi sloganul nostru este “Ultima expediţie în căutarea lui Dumnezeu”. De fapt orice lucru făcut frumos în tinereţe trebuie să sfârşească căutându-L pe Dumnezeu.

Comentarii (18) | Vizualizari: 1949

A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon

Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.

Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.

Comentarii (45) | Vizualizari: 4716

Scrisoare către domnul Ţon

Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.

Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.

Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.

V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.

Comentarii (61) | Vizualizari: 11095

„Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc." (Isaia 40:31)

Păsările, cele mai invidiate vieţuitoare, deoarece ele pot zbura, pot ajunge acolo unde noi doar ne putem imagina. Pot atinge cerul dar şi marea, sunt libere să plece oriunde vor. Există oare în această lume o calitate pe care să ţi-o doreşti mai mult?

Dorinţa de a zbura a apărut şi în inima omului. Oare de ce? A vrut să fugă de ceva, oare a apărut în inima lui dorinţa de a atinge soarele, şi-a dorit să-şi aleagă o stea sau să atingă acele locuri de care a fost  separat, Cerul lui Dumnezeu? Poate toate la un loc.

Comentarii (20) | Vizualizari: 1096

Sunt George Baciu, am 33 de ani şi mă bucur să vă împărtăşesc câte ceva despre viaţa mea.

Am început să cânt prin gimnaziu în corul şcolii. Nu a fost ceva prea serios, dar a fost un început.

În clasa a XI-a am trecut printr-o perioadă de intense frământări cu întrebări existenţiale. Recunoscând existenţa lui Dumnezeu şi a absoluturilor morale pe de o parte, şi a falimentului meu moral pe de alta, am decis că este imperativ să încep o noua viaţă, de data asta în dependenţă de El. Am înţeles iertarea Lui şi am început să frecventez o biserică evanghelică. Am fost iniţial surprins de cântările comune şi m-am bucurat că pot să-mi exprim şi în acest mod recunoştinţa.

Comentarii (6) | Vizualizari: 462