în ascuţişul vorbei şi-n iscusinţa mâinii

stă omu’ ascuns în forţa ce îi provoacă frică

însă în deal pe culme cu ochii-ntorşi spre vale

cu mâna ridicată, cu gândul deopotrivă

ascunsă-n rugăciune stă forţa ce coboară

şi forţa ce ridică

simbolul mâinii tale trudite şi slăbite

se proiectează faptic în biruinţi şi-n pierderi

n-o lăsa să coboare, sileşte de-o ridică

şi de-o fi umbra-n vale mai mare sau mai mică

se va-nchina prelungă mereu în faţa formei

ce mai contează dealul sau valea sau războiul

fă-mi rost de macarale-ntr-o parte şi cealaltă

când mâinile-mi coboară din ceruri către soluri

ridică-le cu prieteni pe lanţul rugăciunii

şi pune-un unu-n faţa mulţimii de zerouri

Poet: Ruben Bucoiu