De-atâta dor, nici valul din ocean
Nu-şi ‘nalţă sprincenata lui cărare,
Rămâne, tot spărgându-se-n mărgean,
O tristă şi nepusă întrebare.

Ce rost am eu? îşi zice floarea-n tei
Când plouă-afară şi albine nu-s,
Şi frunze rupte-n tristele alei
Nu pot să spună ce aveau de spus… 

Aşa se joacă-n lumea asta rea
Înverşunată înşelătorie
Că nu poţi singur viaţa a afla
De este moartă, dacă este vie…

Opreşte-te din întrebări şi ia
Din toate doar răspunsul tuturor:
Isus pe dealuri crucea o purta
Şi nu se întreba “de ce să mor?

Autor: Ionatan Piroşca