Seara s-a lăsat uşoară, îmbrăcând cu umbre minunea argintie a micuţului oraş, Betleem, acoperit de omăt. Casele, dorm amorţite sub groasa plapumă albă, în timp ce hornul fumegă miros de cozonaci. Fluturaşii de zăpadă, poposesc pe crengile plopilor ce stau de veghe la ferestre. Păstoraşii stau de streajă împrejurul turmei lor, ca să nu se piardă pe întinsul câmp. Vântul şuieră în noapte. Peisaj magic.

Luminaţi de scânteia sobei, copilaşii împreună cu tatăl lor, împodobesc bradul cu lumină şi culoare, pentru ca la noapte Moş Crăciun, să lase daruri conform scrisorii lor. Mama, se îndeletniceşte cu gospodăria, împletind viţe de aluat. Tinerii cutreeră uliţele, din poartă în poartă, cântând : « Ne daţi ori nu ne daţi » cu straiţa la gât. Este mare sărbătoare peste întreg pământ. Oamenii petrec, iar afară, undeva pe pragul uşii casei lor, sunt aruncate toate grijile, îndatoririle şi problemele vieţii. Nimeni nu observă că acolo, la uşă, doi oameni, bat cu nadejdea că li se va oferi un loc de poposire.

 

Iosif şi Maria s-au suit din Galilea la Betleem să se înscrie pentru recensământ, după cum era legea dată de Cezar August. Fiind însărcinată, Mariei, i-a venit sorocul. Însă, este Crăciunul, aglomeraţie mare, casele sunt pline, oamenii sărbătoresc, de la orice poartă ei sunt alungaţi. O iesle, a fost singurul loc potrivit şi liber, pentru ea. Şi acolo, pe fân, jos, Pruncul a fost născut şi înfăşat în scutece, apoi culcat în mijlocul animalelor, a căror suflare îi ţinea de cald.

Păstoraşii din câmpie, fiind îndemnaţi de un înger al Domnului, au urmat o stea ce strălucea arătându-le calea către ieslea unde se născuse Micuţul Copilaş. Astfel, ei, i-au adus aur, smirnă şi tămâie, şi s-au închinat înaintea Lui, după care s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru că ceea ce auziseră şi văzuseră a fost întocmai cum îngerul le spusese. Acestui copilaş i-a fost pus numele Emanuil, care tălmăcit înseamnă “Dumnezeu este cu noi”.

Acest prunc, ce s-a născut într-un mod neobişnuit, umil într-o iesle, într-o zi de sărbătoare este Mântuitorul ce avea să moară pe o cruce într-un mod la fel de umil, pentru mine şi pentru tine. Isus, este ce-l mai frumos dar, care l-am primit aproximativ de 2000 ani, şi a cărui valoare nu a putut fi comparată cu nici un cadou nici din anii aceştia în care tehnologia a avansat. Omenirea este însetată după glorie, şi mulţi se opresc doar la o stea ce străluceşte, o colindă care încântă inima, sau un dar primit. Dar, Isus Hristos şi Mântuirea data de El, sunt mai de preţ decât cele mai alese jucării, haine, case, maşini sau alte cadouri. Dumnezeu s-a născut să fie cu noi! Acesta este cel mai frumos cadou, cadoul care ia asupra lui orice grijă, îndatorire şi problemă a vieţii oferind fericirea deplină.

Vă doresc, ca la această sărbătoare, să primiţi cel mai frumos cadou: pe Isus Cristos, în inimile voastre!

Cu multă dragoste
Călin Cristina.