Ne-am apucat ca sa zidim

Nu azi, nu ieri ci, in trecut.

Ai inceput sa construiesti

La un scurt timp ce te-ai nascut

Noi zi de zi tot construim

Cu fiecare fapta buna, cu fiecare fapta rea

Viata noastra se cladeste

Spre Rai sau iad e truda ta

De ziua-n zori cand ne trezim,

In dimineata minunata

Pana in noaptea ce-adormim

Noi construim spre-o vesnica rasplata.

Degeaba azi cei ce zidesc,

Vor sa ridice o casa,

Daca nu Domnul e cu ei,

La masa, la scoala, acasa

Ei se trezesc de dimineata,

Iar seara abia adorm cu greu,

Castiga painea cu durere,

Uitand de El, de Dumnezeu.

Tot construiesc cu fan si paie,

Cu trestie sau altceva,

Dar de nu-i piatra, aur, nestemate

In foc acestea vor ardea

Vine o vreme si-a venit

Cand lumea-i gata de sfarsit

Tu, construiesti, ai obosit

Cuvantul astazi L-ai citit?!

Te-ai consultat cu Creatorul,

Ce intreaga lume a construit

L-ai intrebat pe Ziditorul

O, Doamne, pana astazi ce-am zidit?!

Gandeste-te, nu ezita,

Caci nu-i un joc, e viata ta

Nu poti sa construiesti nimic

Totul se aduna, pic cu pic.

Viata iti va strabate viitorul

Si galaxii nemasurate

Pentru a-si vedea chiar Creatorul

Si-atunci s-a terminat cu toate.

Apoi cand totul s-a sfarsit

E judecata cea finala;

Atunci El, Marele Arhitect

Prezent in camera regala

Va cerceta viata ta spunand:

„Ooo ... te cunosc, hai intra!”

Sau „Imi pare rau, tu iesi afara!”

Acum, nu-i inca timp pierdut

Mai poti sa faci ce-i nefacut

Da, inca poti ca sa lucrezi,

Doar hai la El si crezi!

Pune-te azi in slujba Sa

Urneste caramizi mai sus,

Dar pentru Rai, spre vesnicii

Doar cu Isus.

Poet: Dorobantu Claudiu

 6 februarie 2009