Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei dădace. Când acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plângă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luând copilul în braţe, i-a spus: “Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curând a început să plângă din nou. “Ce mai doreşti acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. “Vreau- Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, “Vreau tot ce nu am voie să am!”

Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele “pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.

Când, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că “întăriţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:10, 11).