Unii-au adormit sub cer,

Însă dincolo de el,

Vor găsi o altă viaţă.

Este  lumea mult visată,

Ne-nţeleasă, dar iubită,

Şi cu mult drag aşteptată.

Dincolo de-albastru cer,

Este o altfel de lumină,

e-o lumină neumbrită,

necuprinsă, ne-ntinată

sfântă, preaneprihănită.

Unii sunt încă sub cer,

însă ei privesc prin el,

şi se bucură de lucruri

ce sub cer nu se-nţeleg.

Dar prin alte legi, divine,

înteleg neînţelesul

ei cuprind ce-i necuprinsul,

şi aud ce nu e sunet

atingând inexistentul.

Cei ce sunt încă sub cer,

La auzul unei trâmbiţi,

La chematul unei voci,

De arhanghel, nu de om

Se vor îndrepta spre ceea

Ce au aşteptat cu dor.

Nu numai cei de sub cer

Ci, şi cei ce au plecat,

Mai devreme de sub el,

Se vor întâlni-n văzduh

Ca să fie pentru veci

Cu Acel ce a fost şi Este

şi va ramanea mereu,

Dumenzeu în trei persoane

Singurul din empireu.

Daniel Timotei Văsuţ

08.03.2007 – ITP- Bucureşti